partinitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. –
Partin[ic] +
suf. -itate.partinitate (Dicționar de neologisme, 1986)PARTINITÁTE s.f. Faptul de a fi partinic; faptul de a aparține unui curent, unui partid politic, unei concepții de clasă; spirit de partid. [<
partin(ic) +
-itate, după rus.
partiinosti].
partinitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARTINITÁTE s. f. principiu care exprimă apartenența la un curent, la un partid politic, la o concepție de clasă. (după rus.
partiinosti)
partinitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partinitáte s. f.,
g.-d. art. partinitắțiipartinitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTINITÁTE s. f. Faptul de a aparține unui partid, unei ideologii, unui curent. –
Partin[ic] +
suf. -itate.