partițiune - explicat in DEX

partițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARTIȚIÚNE, partițiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. – Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition.

partițiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni

partițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
partiți(un)e f. reunirea tuturor părților unei compozițiuni muzicale.

partițiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARTIȚIÚNE, parțiuni, s. f. (Rar) Partitură. [Pr.: -ți-u-. — Var.: partiție s. f.] – Din fr. partition.