partal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARTÁL, partale, s. n. (
Pop.) Bucată, parte din ceva. – Din
bg. partal.partal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)partál (-luri), s. n. –
1. Un sfert dintr-un animal sacrificat. –
2. Lot, parcelă de pămînt.
Bg. partalavŭ (Candrea).
Der. din
lat. quartārius (Pușcariu 1273) nu e probabilă. Tiktin se gîndea la o încrucișare dintre
parte și
germ. Viertel, cf. fîrtal. –
Der. partam, s. n. (parte, bucată), probabil prin încrucișare cu
hartan. După Jokl,
RF, II, 246, din
rom. ar proveni
alb. shparttalloń.partal (Dicționaru limbii românești, 1939)partál și
partám, V.
hartam.partal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)partál (
pop.)
s. n.,
pl. partálepartal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARTÁL, partale, s. n. (
Pop.) Bucată, parte din ceva. — Din
bg. partal.