pârpăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PẤRPĂRIȚĂ, pârpărițe, s. f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului.
2. (
Reg.) Cilindru care susține pietrele morii și care este pus în mișcare prin acțiunea roții cu măsele.
3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunțele din teică pentru a fi măcinate.
4. (
Reg.) Teică (la moară). [
Acc. și:
pârpăríță] – Din
sl. prŭprica, ucr. perepelyća.