parodonțiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARODÓNȚIU s. n. (
Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊
Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal.
Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din
germ. Parodontium.