parodonțiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARODÓNȚIU s. n. (
Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊
Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal.
Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din
germ. Parodontium.parodonțiu (Dicționar de neologisme, 1986)PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron.
-țiu, var.
paradențiu s.n. / < germ.
Parodontium].
parodonțiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARODÓNȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ.
Parodontium)
parodonțiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!parodónțiu [
țiu pron. țiu]
(pa-ro-/par-o-) s. n.,
art. parodónțiulparodonțiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARODÓNȚIU s. n. (
Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar.
Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal.
Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. — Din
germ. Parodontium.