parmalâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARMALẤC s. n. v. parmaclâc.parmalâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!parmalấc/parmaclấc (-ma-clâc) (
înv.,
pop.)
s. n.,
pl. parmalấcuri/parmaclấcuriparmalâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARMALẤC, parmalăcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție.
2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [
Var.:
parmaclấc s. n.] — Din
tc. parmaklik.