parmaclâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARMACLẤC, parmaclâcuri, s. n. 1. Construcție de lemn, de piatră etc. de forma unui perete sau a unui gard scund, folosită pentru a mărgini o altă construcție sau un element de construcție.
2. Gard, grilaj; (rar) fiecare dintre scândurile, barele etc. care formează un gard sau un grilaj. [
Var.:
parmalấc s. n.] – Din
tc. parmaklık.parmaclâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parmaclâc n. balustradă:
un pridvor rotund cu parmaclâc OD. [Turc. PARMAKLYK].
parmaclâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARMACLẤC s. n. v. parmalâc.