parlament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor;
p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. – Din
fr. parlement.parlament (Dicționar de neologisme, 1986)PARLAMÉNT s.n. Organ legislativ, total sau parțial eligibil, alcătuit din reprezentanți ai diferitelor partide politice sau din deputați independenți. ♦ Clădire unde își ține adunările acest organ. [< fr.
parlement, it.
parlamento].
parlament (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARLAMÉNT s. n. organ legislativ, eligibil, alcătuit din reprezentanți ai diferitelor partide politice sau din deputați independenți. ◊ clădire unde își ține sesiunile. (< fr.
parlement)
parlament (Dicționaru limbii românești, 1939)*parlamént n., pl.
e (fr.
parlement, d.
parler [din
*paroler], a vorbi, d.
parole, cuvînt. V.
parolă, palavră). Numele colectiv al adunărilor deputaților și senatorilor.
parlament (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PARLAMÉNT (‹
fr.)
s. n. (
Dr.) Instituție reprezentativă a statului alcătuită din una sau două camere, învestită cu puterea legislativă și având obligația controlului puterii executive. Membrii lui sunt reprezentați ai partidelor politice, aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor. S-a constituit, pentru prima oară, în Anglia (
sec. 13), ca adunare reprezentativă a stărilor. În România
p. este alcătuit din Camera Deputaților și Senat. ♦
P. european, organ legislativ al Uniunii Europene, ales (o dată la cinci ani) prin vot universal direct al cetățenilor din statele membre, în conformitate cu procedurile electorale proprii fiecăruia. Are 625 membri aleși proporțional în funcție de populația statului și organizat pe grupuri politice. Se reunește în ședințe plenare la Strasbourg, în comisii la Bruxelles, iar secretariatul este la Luxembourg. Controlează activitatea Comisiilor și votează bugetul comunitar. Alături de Consiliul de Miniștri are atribuții legislative și aprobă admiterea noilor membri.
parlament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parlamént s. n.,
pl. parlaménte (dar:
Parlamentul României)
parlament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parlament n. numele adunărilor cari reprezentă națiunea și în special a celor două Corpuri legiuitoare.
parlament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARLAMÉNT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor;
p. ext. sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ. ♦ Clădire în care au loc ședințele acestui organ. — Din
fr. parlement.