paramimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (
Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. – Din
fr. paramimie.paramimie (Dicționar de neologisme, 1986)PARAMIMÍE s.f. (
Med.) Parachinezie constând în neconcordanța dintre expresia mimică și trăirea bolnavului. [Gen.
-iei. / < fr.
paramimie, cf. gr.
para – lângă,
mimia – imitare].
paramimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAMIMÍE s. f. pervertire a expresiei mimice, constând în neconcordanța până la opoziție între aceasta și conținutul trăirilor bolnavului. (< fr.
paramimie)
paramimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAMIMÍE, paramimii, s. f. (
Med.) Parachinezie constând în pervertirea expresiei mimice până la lipsa concordanței dintre mimică și trăirile emoționale ale bolnavului; repetare stereotipă sau perseverarea uneia și aceleiași expresii mimice în stări emoționale diferite. — Din
fr. paramimie.