paragramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. – Din
fr. paragramme, engl. paragram.paragramă (Dicționar de neologisme, 1986)PARAGRÁMĂ s.f. Greșeală de ortografie care constă în folosirea unei litere în locul alteia. ♦ Figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț. [< fr.
paragramme, gr.
paragramma].
paragramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAGRÁMĂ s. f. 1. greșeală de ortografie prin folosirea unei litere în locul alteia. ◊ joc de cuvinte. 2. figură de stil constând în pronunțarea echivocă, involuntară sau intenționată, de obicei a ultimelor cuvinte dintr-un enunț. (< fr.
paragramme, engl.
paragram, gr.
paragramma)
paragramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!paragrámă (-ra-gra-) s. f.,
g.-d. art. paragrámei; pl. paragrameparagramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAGRÁMĂ, paragrame, s. f. Greșeală de ortografie constând în substituirea unei litere cu alta. ♦ Joc de cuvinte. — Din
fr. paragramme, engl. paragram.