parafonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAFONÍE, parafonii, s. f. (
Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din
fr. paraphonie.parafonie (Dicționar de neologisme, 1986)PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunțare deformată a sunetelor. [Gen.
-iei. / < fr.
paraphonie].
parafonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mișcare paralelă a vocilor. (< fr.
paraphonie)
parafonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAFONÍE, parafonii, s. f. (
Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. — Din
fr. paraphonie.