parafoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. –
Para2- +
foc.parafoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)parafóc s.n. (reg.) culoare galbenă-portocalie, folosită la vopsirea lânii și a țesăturilor.
parafoc (Dicționar de neologisme, 1986)PARAFÓC s.n. Zid mic dintr-un material refractar, făcut pentru a apăra de flăcări partea mai sensibilă a unei căldări cu abur. [<
para- +
foc, după fr.
pare-feu, it.
parafuoco].
parafoc (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAFÓC s. n. dispozitiv destinat a împiedica propagarea incendiilor. ◊ paravan din material refractar care apără de flăcări partea mai sensibilă a unei clădiri cu abur. (după fr.
pare-feu, it.
parafuoco)
parafoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parafóc s. n.,
pl. parafócuriparafoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAFÓC, parafocuri, s. n. Zid (făcut dintr-un material refractar) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi. —
Para2- +
foc.