parafernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din
ngr. paráferna.parafernă (Dicționar de neologisme, 1986)PARAFÉRNĂ s.f. Avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. [< fr.
parapherne, cf. gr.
parapherna <
para – lângă,
pherne – dotă].
parafernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAFÉRNĂ s. f. avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. (< ngr.
parapherna)
parafernă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paraférnă (paraférne), s. f. – Bunuri extradotale.
Ngr. παράφερνα.
parafernă (Dicționaru limbii românești, 1939)*paraférnă f., pl.
e (ngr.
paraférna, vgr.
-phérna, id., d.
pará, pe de lăturĭ, și
phéro, aduc). Avere extradotală a femeiĭ, exoprică (pe care o poate administra singură).
parafernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paraférnă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. paraférnei; pl. paraférneparafernă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parafernă f. se zice de averea femeii în afară de zestre și de care ea își rezervă administrațiunea și folosința. [Gr. mod.].
parafernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotai și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. — Din
ngr. paráferna.