parafazie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAFAZÍE, parafazii, s. f. (
Med.) Tulburare maladivă de vorbire caracterizată prin substituirea și deformarea cuvintelor. – Din
fr. paraphasie.parafazie (Dicționar de neologisme, 1986)PARAFAZÍE s.f. Boală care constă în înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nici o legătură logică între ele. [Gen.
-iei. / < fr.
paraphasie].
parafazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAFAZÍE s. f. afazie caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele fără nici o legătură logică între ele. (< fr.
paraphasie)
parafazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!parafazíe (pa-ra-/par-a-) s. f.,
art. parafazía, g.-d. parafazíi, art. parafazíeiparafazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAFAZÍE, parafazii, s. f. (
Med.) Tulburare maladivă de vorbire caracterizată prin substituirea și deformarea cuvintelor. — Din
fr. paraphasie.parafazie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARAFAZÍE s. f. (
Med.) Tulburare de vorbire caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele, fără nicio legătură logică între ele. — Din
fr. paraphasie.