parafernă - explicat in DEX

parafernă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotal și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. – Din ngr. paráferna.

parafernă (Dicționar de neologisme, 1986)
PARAFÉRNĂ s.f. Avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. [< fr. parapherne, cf. gr. parapherna < para – lângă, pherne – dotă].

parafernă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARAFÉRNĂ s. f. avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. (< ngr. parapherna)

parafernă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paraférnă (paraférne), s. f. – Bunuri extradotale. Ngr. παράφερνα.

parafernă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paraférnă f., pl. e (ngr. paraférna, vgr. -phérna, id., d. pará, pe de lăturĭ, și phéro, aduc). Avere extradotală a femeiĭ, exoprică (pe care o poate administra singură).

parafernă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paraférnă (înv.) s. f., g.-d. art. paraférnei; pl. paraférne

parafernă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parafernă f. se zice de averea femeii în afară de zestre și de care ea își rezervă administrațiunea și folosința. [Gr. mod.].

parafernă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARAFÉRNĂ, paraferne, s. f. Avere care aparține soției căsătorite în regim dotai și asupra căreia soția își păstrează drepturile de administrare și de folosință. — Din ngr. paráferna.