parafà - explicat in DEX

parafa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.

parafa (Dicționar de neologisme, 1986)
PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].

parafa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr. parapher)

parafa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parafá (a ~) vb., ind. prez. 3 parafeáză

parafà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parafà v. 1. a pune o parafă (la iscălitură); 2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie: judecătorul va parafa registrul.