parafa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARAFÁ, parafez, vb. I.
Tranz. 1. A semna prin parafă (
1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦
Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv.
2. A aplica o parafă (
1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din
fr. parapher.parafa (Dicționar de neologisme, 1986)PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr.
parapher].
parafa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ◊ a pecetlui un registru la sfârșit cu ceară roșie și sigiliu. (< fr.
parapher)
parafa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)parafá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
parafeázăparafà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)parafà v.
1. a pune o parafă (la iscălitură);
2. a parafà un registru (comercial), a iscăli fiecare foaie:
judecătorul va parafa registrul.