paraditură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (
Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. –
Paradi +
suf. -tură.paraditură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)paraditură, paradituri s. f. 1. lucru deteriorat / stricat / uzat
2. lucru de proastă calitate
paraditură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paraditúră (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. paraditúrii; pl. paraditúriparaditură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARADITÚRĂ, paradituri, s. f. (
Fam.) Lucru stricat, deteriorat, degradat, uzat; lucru de proastă calitate. —
Paradi +
suf. -tură.