paradiafonie - explicat in DEX

paradiafonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie.

paradiafonie (Dicționar de neologisme, 1986)
PARADIAFONÍE s.f. Percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. [Pron. -di-a-, gen. -iei. / < fr. paradiaphonie].

paradiafonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARADIAFONÍE s. f. percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. (< fr. paradiaphonie)

paradiafonie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PARADIAFONÍE (‹ fr.) s. f. Diafonie percepută în receptorul unui circuit (perturbat), a convorbirii dintr-un alt circuit (perturbator), când se ascultă pe circuitul perturbator la același capăt al liniei unde se vorbește pe circuitul perturbator.

paradiafonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paradiafoníe (-di-a-) s. f., art. paradiafonía, g.-d. paradiafoníi, art. paradiafoníei

paradiafonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] — Din fr. paradiaphonie.