paradi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARADÍ, paradesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din
țig. pharado.paradi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paradí (paradésc, paradít), vb. – (
Arg.) A se strica, a distruge, a deterioara. Țig.
parav, part. parado (Vasiliu,
GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul
cf. Iordan,
BF, IV, 185. E greu de despărțit acest cuvînt de
părădui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic și fonetic, o simplă
var. și care se folosește în
Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvînt,
sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este
ngr. παρατῶ „a părăsi, a lăsa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui
țig.paradi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)paradi, paradesc I. v. t. 1. a strica, a deteriora
2. a bate zdravăn
(pe cineva) II. v. r. a se strica, a se deteriora, a se uza
paradi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paradí (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. paradésc, imperf. 3
sg. paradeá; conj. prez. 3
să paradeáscăparadi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARADÍ, paradesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. — Din
țig. pharado.