paracliser (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. –
Paraclis +
suf. -er.paracliser (Dicționar de argou al limbii române, 2007)paracliser, paracliseri s. m. (friz.) frizer care își termină munca / treaba cu urări de bine adresate clientului în așteptarea unui bacșiș.
paracliser (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paraclisér (-ra-cli-) s. m.,
pl. paraclisériparacliser (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. —
Paraclis +
suf. -er.