parabolic - explicat in DEX

parabolic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARABÓLIC¹, -Ă, parabolici, -ce, adj. De forma unei parabole¹; curbat. – Din fr. parabolique, germ. parabolisch.

parabolic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PARABÓLIC², -Ă, parabolici, -ce, adj. Cu caracter de parabolă²; alegoric. – Din fr. parabolique.

parabolic (Dicționar de neologisme, 1986)
PARABÓLIC¹, -Ă adj. Alegoric. [< lat. parabolicus, fr. parabolique].

parabolic (Dicționar de neologisme, 1986)
PARABÓLIC², -Ă adj. În formă de parabolă²; curbat. ♦ Antenă parabolică = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid. [< fr. parabolique, germ. parabolisch].

parabolic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARABÓLIC¹, -Ă adj. cu caracter de parabolă¹; alegoric. (< fr. parabolique, lat. parabolicus)

parabolic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PARABOLIC², -Ă adj. în formă de parabolă²; curbat. ♦ antenă ~ă = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid. (< fr. parabolique, germ. parabolisch)

parabolic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*parabólic, -ă adj. (vgr. parabolikós). Relativ la parabolă, la vorbirea alegorică: vorbe parabolice. Relativ la curba numită „parabolă”: curbă parabolică. Adv. În mod parabolic: a vorbi parabolic, a se mișca parabolic.

parabolic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
parabólic adj. m., pl. parabólici; f. parabólică, pl. parabólice

parabolic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
parabolic a. 1. ce ține de parabola alegorică; 2. curbat în forma parabolei geometrice.

parabolic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PARABÓLIC¹, -Ă, parabolici, -ce, adj. De forma unei parabole1; curbat. — Din fr. parabolique, germ. parabolisch.