parabioză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PARABIÓZĂ, parabioze, s. f. 1. (
Med.) Pierdere a conductibilității normale a unui nerv.
2. Stare a unui organism aflat la limita de jos a condițiilor vitale. [
Pr.:
-bi-o-] – Din
fr. parabiose.