papură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁPURĂ, (rar)
papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (
Typha); plantă care face parte din acest grup;
p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. –
Lat. *papura.