papură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁPURĂ, (rar)
papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (
Typha); plantă care face parte din acest grup;
p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. –
Lat. *papura.papură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pápură,
pápure, s.f. (înv.)
1. țesătură cu fir.
2. pernă.
papură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pápură (-re), s. f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). –
Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος ›
lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *
papura (Schuchardt,
ZRPh., XXVI, 403; Candrea,
Éléments, 10; Pușcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu,
Elementele, 484; Graur,
Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65).
Bg. papura provine din
rom. (Capidan,
Raporturile, 220). –
Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură);
păpuriș, s. n. (rogoziș);
păpurică, s. f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus);
paporniță, s. f. (coș, coșarcă;
Arg., pălărie). E dubletul lui
papirus, s. n., din
fr.papură (Dicționaru limbii românești, 1939)pápură f., pl.
ĭ (vgr.
pápyros, papir; bg.
papur, papură). O plantă acŭatică cu frunze foarte lungĭ și înguste pornite toate din cotor și întrebuințate la făcut rogojinĭ, diferite alte împletiturĭ și tampoane pescăreștĭ (
typha latifólia). – Cea cu foile înguste (
angustifólia) se numește
șovar. Papură-vodă, personagiŭ fudul, dar fără forță (e porecla luĭ Ștefăniță-Vodă [fiu lui Vasile Lupu], supt [!] care a fost o foamete așa de mare, în cît [!] s´a făcut pîne [!] și din papură).
A fi din timpu luĭ Papură-vodă, a fi de modă veche, a fi ridicul pin [!] vechime. – Vechĭ și
páporă.papură (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PÁPURĂ (‹
lat.)
s. f. Denumire dată plantelor erbacee higrofite din genul
Typha, cu tulpina neramificată, frunze lungi și flori unisexuate, dispuse în spice compacte, spicul mascul fiind tangent cu cel femel la
p. cu frunza lată (
Typha latifolia) și puțin distanțat (1-3 cm), la
p. cu frunza îngustă (
Typha angustifolia). Răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Australia; în România crește în mlaștini, bălți, pe marginea lacurilor și, mai ales, în Delta Dunării. Rizomii, bogați în în substanțe organice, sunt folosiți în industria medicamentelor și a băuturilor alcoolice; frunzele și tulpinile sunt utilizate la confecționarea unor împletituri (coșuri, rogojini etc.) și în dogărie. ◊
Expr. A căuta sau
a găsi nod în papură v. nod.papură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pápură s. f.,
g.-d. art. pápurii; pl. pápuripapură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)papură f. plantă ce crește prin ape stagnante și lin curgătoare, de unde se cosește ca și fânul, servind la facerea rogojinilor și, în dogărie, la astupatul buților
(Typha angustifolia). [Bulg. PAPUR, papură].
papură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁPURĂ, papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase (
Typha); plantă care face parte din acest grup;
p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coșuri etc. — Lat *
papura.