papirologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPIROLOGÍE s. f. Ramură auxiliară a istoriei care studiază papirusurile sau,
p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. – Din
fr. papyrologie.papirologie (Dicționar de neologisme, 1986)PAPIROLOGÍE s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești, precum și al documentelor scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. [Gen.
-iei. / < fr.
papyrologie, cf. gr.
papyros – papirus,
logos – studiu].
papirologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAPIROLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază papirusurile, precum și documentele scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. (< fr.
papyrologie)
papirologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)papirologíe s. f.,
art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíeipapirologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAPIROLOGÍE s. f. Disciplină a istoriei care studiază papirusurile sau,
p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn și alte materiale. — Din
fr. papyrologie.