papilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. – Din
lat. papilla, fr. papille.papilă (Dicționar de neologisme, 1986)PAPÍLĂ s.f. 1. Proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, care dă pielii sensibilitate.
2. Mică protuberanță rigidă alungită de pe suprafața unor părți ale plantei. [< fr.
papille, cf. lat.
papilla].
papilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAPÍLĂ s. f. 1. proeminență de pe suprafața dermei sau a unor mucoase, cu diferite funcții (senzitive). 2. mică protuberanță rigidă alungită pe frunzele sau stigmatul plantelor. (< fr.
papille, lat.
papilla)
papilă (Dicționaru limbii românești, 1939)*papílă f., pl.
e (lat.
papilla).
Anat. Numele micilor unflăturĭ [!] ca niște mugurĭ care se formează supt [!] epidermă saŭ la suprafața unor mucoase pin [!] ramificațiunĭ nervoase vasculare care daŭ sensibilitate peliĭ:
papilele linguale, papilele nervuluĭ optic.papilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)papílă s. f.,
g.-d. art. papílei; pl. papílepapilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAPÍLĂ, papile, s. f. Mică proeminență (conică) a pielii, a unor mucoase sau a feței externe sau interne a unui organ. —
Din lat. papilla, fr. papille.