papilionaceŭ - explicat in DEX

papilionaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacés.

papilionaceu (Dicționar de neologisme, 1986)
PAPILIONACÉU, -ÉE adj. (Despre corola unei plante) Care seamănă cu aripile unui fluture; papilionat. ♦ (Despre plante) Care are o asemenea corolă. [Cf. fr. papilionacé].

papilionaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAPILIONACÉU, -ÉE I. adj. (despre corolă) compus din cinci petale, ca un fluture. ◊ (despre plante) cu o asemenea corolă. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate leguminoase cu petalele în forma aripilor unui fluture. (< fr. papilionacée/s/)

papilionaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
papilionacéu (-li-o-) adj. m., pl. papilionacéi; f. sg. și pl. papilionacée

papilionaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] —Din fr. papilionacée.

papilionaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*papilionacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (d. lat. papilio, fluture. V. pavilion). Zool. Care seamănă cu aripile flutureluĭ: muscă, scoĭcă papilionacee. Bot. Corolă, floare, plantă papilionacee. S. f. Plantă din tribu cel maĭ însemnat al leguminoaselor, ca bobu, mazărea, fasolea ș. a.