pantofar - explicat in DEX

pantofar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PANTOFÁR, pantofari, s. m. Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar.

pantofar (Dicționaru limbii românești, 1939)
pantofár m. (d. pantof). Fabricant orĭ vînzător de pantofĭ. Eŭf. Cizmar (de lux).

pantofar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pantofár (înv.) s. m., pl. pantofári

pantofar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pantofar m. cel ce face sau vinde pantofi.

pantofar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PANTOFÁR, pantofari, s. m. (Rar) Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. — Pantof + suf. -ar.