pangea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANGEÁ, pangele, s. f. (
Bot.;
reg.) Numele a două legume din familia chenopodiaceelor:
a) sfeclă (
Beta vulgaris);
b) sfeclă roșie (
Beta rubra). – Din
tc. pancar.pangea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pangeá (pangéle), s. f. – Sfeclă roșie.
Tc. pancar (Șeineanu, II, 281; Lokotsch 1621).
pangea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PANGEA (PANGAEA) (
gr. pangaia „pământul întreg”), denumire a continentului unic, care se consideră că a existat în urmă cu 200-250
mil. de ani, înconjurat de un ocean unic (
Panthalassa).
P. s-a fragmentat ulterior în două mase continentale, Laurasia și Gondwana, din care s-au desprins succesiv diverse porțiuni care s-au deplasat în derivă, formându-se astfel actualele continente. Ipoteza, formulată de geofizicianul austriac A. Wegener (1912), a fost confirmată de studii geofizice recente cu privire la tectonica în plăci.
V. și
deriva continentelor.pangea (Dicționaru limbii românești, 1939)pangeá f., pl.
ele (turc.
panğar, sfeclă).
Mold. Vechĭ. Rar. Sfeclă roșie.
pangeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pangeà f. pl. Mold.
sfecle pangele, cele roșii. [Turc. PANDJAR, sfeclă].