pandecte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din
lat. pandectae, fr. pandectes.pandecte (Dicționar de neologisme, 1986)PANDÉCTE s.f.pl. Culegere de hotărâri și decrete ale vechilor jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; digeste. [Cf. lat.
pandectae, gr.
pandektai, fr.
pandectes].
pandecte (Marele dicționar de neologisme, 2000)PANDÉCTE s. f. pl. culegere de hotărâri și decrete ale vechilor jurisconsulți romani, alcătuită la porunca împăratului Iustinian; digeste. (< lat.
pandectae, fr.
pandectes)
pandecte (Dicționaru limbii românești, 1939)*pandécte n. pl. (vgr.
pandéktes, care cuprinde toate, d.
pân, tot, și
déhomai, primesc). Colecțiunea tuturor legilor romane făcută din ordinu luĭ Justinian (sec. VI după Hr.). V.
digeste.pandecte (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PANDECTE (DIGESTE), culegere în 50 de volume reprezentând o sinteză a gândirii juriștilor clasici romani asupra unora dintre cele mai importante probleme de drept, realizată în 533, în timpul domniei lui
Iustinian.pandecte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pandécte s. f. pl.pandecte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Pandecte f. pl. culegere de deciziuni ale vechilor jurisconsulți romani.