palpita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALPITÁ, palpít, vb. I.
Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura.
2. P. anal. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi.
3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din
fr. palpiter, it. palpitare.palpita (Dicționar de neologisme, 1986)PALPITÁ vb. I. intr. 1. (
Despre inimă) A-și înteți ritmul bătăilor, datorită unei emoții sau unei maladii; a zvâcni. ♦ (
Despre oameni) A tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat.
2. (
Fig.) A se manifesta puternic, a fi plin de viață. [P.i.
palpít și
-tez, 3,6
-tă. / < fr.
palpiter, it.
palpitare].
palpita (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALPITÁ vb. intr. 1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni. ◊ (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat. 2. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta. (< fr.
palpiter, it.
palpitare)
palpita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palpitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
palpítăpalpità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)palpità v.
1. a se mișca involuntar, a avea palpitațiuni:
îi palpita inima; 2. fig. a fi foarte mișcat:
a palpita de bucurie.