paleoteriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [
Pr.:
-le-o-te-riu] – Din
fr. paléothérium.paleoteriu (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOTÉRIU s.m. Animal mamifer erbivor din era neozoică, asemănător cu tapirul. [Pron.
-riu. / < fr.
paléothérium, cf. gr.
palaios – vechi,
therion – fiară].
paleoteriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOTÉRIU s. m. mamifer fosil erbivor peridosactil, asemănător cu tapirul. (< fr.
paléothérium)
paleoteriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paleotériu [
riu pron. riu]
(-le-o-) s. m.,
art. paleotériul; pl. paleotérii, art. paleotériii (-ri-ii)paleoteriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOTÉRIU, paleoterii, s. m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terțiare, asemănător cu tapirul. [
Pr.: -
le-o-te-rĭu] — Din
fr. paléothérium.paleoteriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*paleotériŭ m. (vgr.
palaiós, vechĭ, și
therion, animal).
Geol. Un fel de tapir fosil din eocenu Eŭropeĭ.