paleozoic - explicat in DEX

paleozoic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominanța criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] – Din fr. paléozoïque.

paleozoic (Dicționar de neologisme, 1986)
PALEOZÓIC s.n. A doua eră geologică dintre precambrian și mezozoic, în care s-au format munții, au apărut ultimele tipuri de nevertebrate, unii pești vertebrați și reptilele primitive și s-a dezvoltat flora continentală până la conifiere; era primară. // adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. paléozoïque, cf. gr. palaios – vechi, zoe – viață].

paleozoic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PALEOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) a doua eră geologică, dintre precambrian și mezozoic; era primară. (< fr. paléozoïque)

paleozoic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*paleozóic, -ă adj. (vgr. palaĭós, vechĭ, și zóon, vietate). Geol. Relativ la rasele animale fósile. Perioada paleozoică, în timpu căreĭa s´aŭ depus vechile terenurĭ sedimentare care conțin fósile.

paleozoic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PALEOZOIC, a doua eră geologică, care a durat între Precambrian și Mezozoic (intervalul dintre 590 și 248 mil. ani). Cuprinde Cambrianul, Ordovicianul, Silurianul, Devonianul, Carboniferul și Permianul. Se caracterizează, în privința florei, prin prezența talofitelor predominarea criptogamelor vasculare și apariția gimnospermelor, iar în faună prin prezența tuturor grupelor de nevertebrate și a primelor vertebrate. În P. s-au desfășurat două mari cicluri geotectonice: Caledonian și Hercinic. În P. inferior au existat blocuri continentale izolate (baltic, canadian, siberian, sinic, gondwanian), care în urma mișcărilor tectonice hercinice (p. superior) au format continentul unitar Pangea.

paleozoic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paleozóic¹ (-le-o-zo-ic) adj. m., pl. paleozóici; f. paleozóică, pl. paleozóice

paleozoic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paleozóic² (-le-o-zo-ic) s. n.

paleozoic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paleozoic a. Geol. ce se rapoartă la cele mai vechi straturi conținând fosile.

paleozoic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PALEOZÓIC, -Ă, paleozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. A doua eră geologică, a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor, prin predominarea criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate. 2. Adj. Care aparține paleozoicului (1), privitor la paleozoic. [Pr.: -le-o-zo-ic] — Din fr. paleozoïque.