paleopatologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [
Pr.:
-le-o-] – Din
fr. paléopathologie.paleopatologie (Dicționar de neologisme, 1986)PALEOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile. [Gen.
-iei. / < fr.
paléopathologie].
paleopatologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALEOPATOLOGÍE s. f. ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile, pe baza examinării resturilor lor osoare. (< fr.
paléopathologie)
paleopatologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [
Pr.:
-le-o-] — Din
fr. paléopathologie.