paleogen - explicat in DEX

paleogen (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)
PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice.

paleogen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène.

paleogen (Dicționar de neologisme, 1986)
PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparține acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naște].

paleogen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PALEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a neozoicului; numulitic. (< fr. paléogène)

paleogen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PALEOGEN, prima perioadă a erei neozoice (cuprinsă între 65 și 24,6 mil. ani), caracterizată printr-o floră de fanerogame și faună variată: foraminifere, echinide, lamelibranhiate, gasteropode, pești, mamifere placentare etc. Apar ungulatele, proboscidienii, carnivorele și primatele. P. aparține ciclului orogenic alpin (fazele laramică, pireneană și savică timpurie). Se produce separarea Europei de America de Nord, a celor două Americi și definitivarea separării Australiei și Noii Zeelande. Cuprinde trei serii: Paleocen, Eocen, Oligocen.

paleogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paleogén¹ (-le-o-) adj. m., pl. paleogéni; f. paleogénă, pl. paleogéne

paleogen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paleogén² (-le-o-) s. n.

paleogen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele și printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparține paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] — Din fr. paléogène.