palcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLCĂ, palce, s. f. (
Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. – Din
rus. palka.palcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pálcă (pálce), s. f. – (
Mold.) Băț, vargă, nuia.
Rus. palka (Tiktin).
palcă (Dicționaru limbii românești, 1939)pálcă f., pl.
e (rus.
pálka, pl.
pálki, baston; pol.
pala, macĭucă [!], ung.
palca, băț. V.
paliță).
Nord. Vargă, nuĭa de bătut:
l-a bătut cu palcele la stroĭ.palcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pálcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. pálcei; pl. pálcepalcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PÁLCĂ, palce, s. f. (
Reg.) Vargă, nuia. ♦ Lovitură dată cu varga. — Din
rus. palka.