palavragioaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (
Depr.) Femeie care spune palavre. –
Palavragi +
suf. -oaică.palavragioaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palavragioáică (
fam.)
(-la-vra-gioai-) s. f.,
g.-d. art. palavragioáicei; pl. palavragioáicepalavragioaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALAVRAGIOÁICĂ, palavragioaice, s. f. (
Fam.) Femeie care spune palavre. —
Palavragiu +
suf. -oaică.