palatogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (
Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului
1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din
fr. palatogramme.palatogramă (Dicționar de neologisme, 1986)PALATOGRÁMĂ s.f. (
Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului, în care se văd locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet. [< fr.
palatogramme].
palatogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALATOGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică a punctelor de contact ale limbii cu suprafața palatului. (< fr.
palatogramme)
palatogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palatográmă (-to-gra-) s. f.,
g.-d. art. palatográmei; pl. palatográmepalatogramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (
Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului
1 atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. — Din
fr. palatogramme.