palatinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin
1.
2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin
1. [
Pl. și:
palatinaturi]. – Din
fr. palatinat.palatinat (Dicționar de neologisme, 1986)PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ.
Palatinat, fr.
palatinat].
palatinat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin
1. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin
1. (< fr.
palatinat)
palatinat (Dicționaru limbii românești, 1939)*palatinát n., pl.
e (d.
palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic:
Palatinatu de Sus orĭ
al Rinuluĭ și
Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ:
palatinatu Posnaniiĭ.palatinat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PALATINAT (PFALZ), regiune istorică în Germania, pe malul
stg. al Rinului, la N de Alsacia. Devenit stat al
Sf. Imperiu Romano-German (electorat în 1356) cuprindea
P. Rinului (
P. Inferior) și
P. Superior (la N de Bavaria, din care face parte începând cu 1648). Conducătorul
P. Inferior era unul dintre principalii electori ai împăratului
Sf. Imperiu Romano-German. Bastion al calvinismului, în fruntea Uniunii evanghelice, este devastat în timpul Războiului de 30 de Ani (1616-1648) iar mai târziu de către trupele lui Ludovic XIV (1673, 1674, 1699). Revine Bavariei (1777), după ce aparținuse lui Karl Theodor von Sulzbach. Împărțită din nou în perioada 1801-1815, astăzi face parte din landul Renania-Palatinat (Rheinland-Pfalz) constituit în 1946.
palatinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)palatinát s. n.,
pl. palatinátepalatinat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Palatinat n. numit de Germani
Pfalz, nume a două State din vechiul Imperiu germanic:
Palatinatul de Sus și
Palatinatul de Jos, pe ambele maluri ale Rinului.
palatinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin
1.
2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin
1. [
Pl. și:
palatinaturi]. — Din
fr. palatinat.