păiuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂIÚȘ, păiușe, s. n. 1. Diminutiv al lui
pai; păișor, păiuț (
1).
2. (
Pop.) Nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. [
Pl. și:
păiușuri] –
Pai +
suf. -uș.