paisprezece - explicat in DEX

paisprezece (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÁISPREZECE num. card. Număr care ocupă în numărătoare locul dintre treisprezece și cincisprezece și se indică prin numărul 14 sau XIV. ◊ (Adjectival) Paisprezece cărți. ◊ (Substantivat) Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Câte paisprezece (lei). [Var.: pátrusprezece num. card.] – Patru + spre + zece.

paĭsprezece (Dicționaru limbii românești, 1939)
páĭ-spre-zece num. Zece plus patru.

paisprezece (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!páisprezece (pais-pre-/pai-spre-) num.; 14/XIV

paisprezece (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paisprezece num. patru plus zece. [Pai, în loc de patru, sub influența analogică a lui treisprezece].

paisprezece (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PÁISPREZECE num. card. Număr care ocupă în numărătoare locul dintre treisprezece și cincisprezece și se indică prin cifra 14 sau XIV. ◊ (Adjectival) Paisprezece cărți. (Substantivat) Se duceau paisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Locul paisprezece. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De paisprezece ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Câte paisprezece (lei). [Var.: pátrusprezece num. card.] — Patru + spre + zece.