paideia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAIDEIA s. f. Concepție educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin filozofie și știință. [
Pr.:
pa-i-dé-ia] –
Cuv. gr.paideia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PAIDÉIA s. f. educație a spiritului uman, în Grecia antică, prin studiul filozofiei și științei. (< gr.
paideia)
paideia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paidéia (gr.)
(pai-) s. f.paideia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAIDÉIA s. f. Concept educațional în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin studiul filosofiei și științei. [
Pr.:
pa-i-dé-ia] —
Cuv. gr.