paiațărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață;
p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦
Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [
Pr.:
pa-ia-] –
Paiață +
suf. -ărie.paiațărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paiațăríe (rar)
s. f.,
art. paiațăría, g.-d. art. paiațăríei; pl. paiațăríi, art. paiațăríilepaiațărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAIAȚĂRÍE, paiațării, s. f. Exhibiție executată (pe scenă) de o paiață;
p. ext. reprezentație scenică lipsită de valoare. ♦
Fig. Comportare, atitudine lipsită de seriozitate, ridicolă. [
Pr.:
pa-ia-] —
Paiață +
suf. -
ărie.