paiantă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. – Din
tc. payanda.paiantă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)paiántă (paiánte), s. f. – Bară de lemn care sprijină un perete despărțitor. –
Megl. paiantă. Tc. payanda, din
per. payende (Șeineanu, II, 280; Lokotsch 1611),
cf. ngr. παγιαντᾶς,
sb. paiante.paĭantă (Dicționaru limbii românești, 1939)paĭántă f., pl.
e (turc.
paĭanta, -nda, [d. pers.
paĭende, sprijin], sîrb.
paĭanta). Pĭesă de lemn oblică între stîlpiĭ unuĭ părete [!] (spațiile goale se umplu cu zid saŭ cu vălătucĭ):
o casă în paĭante saŭ în
paĭantă. – Și
paĭant n. (pl.
e și
urĭ).
paiantă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)paiántă s. f.,
g.-d. art. paiántei; pl. paiántepaiantă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)paiantă f. bârne ce proptesc stâlpii clădirii și printre cari rămân ochiuri umplute cu zid, alcătuind pereții unei case. [Turc. PAYANTA, sprijin].
paiantă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PAIÁNTĂ, paiante, s. f. Sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție. — Din
tc. payanda.