paiață - explicat in DEX

paiață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. – Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.

paiață (Dicționar de neologisme, 1986)
PAIÁȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian].

paiață (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PAIÁȚĂ s. f. 1. actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. ◊ (depr.) om neserios, măscărici. 2. păpușă îmbrăcată în paiață (1). (< rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze)

paiață (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
paiáță (paiáțe), s. f. – Măscărici, saltimbanc. – Var. paiaț. It. pagliaccio, fr. paillasse. – Der. paiațerie, s. f. (clovnerie, bufonerie).

paiață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
paiáță s. f., g.-d. art. paiáței; pl. paiáțe

paiață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
paiață f. 1. comediant de bâlciu; 2. fig. om fără caracter (= fr. paillasse).

paiață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PAIÁȚĂ, paiațe, s. f. 1. Personaj comic în spectacolele de circ, la diferite reprezentații populare etc.; măscărici, saltimbanc, clovn; bufon. ♦ Păpușă îmbrăcată ca o paiață (1). 2. Epitet dat unui om neserios, ridicol, lipsit de personalitate. — Din rus. paiaț, fr. paillasse, germ. Paiazze.