păducherniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDUCHÉRNIȚĂ, păduchernițe, s. f. 1. (
Depr.) Locuință în care mișună păduchii (
1);
p. ext. locuință murdară, sărăcăcioasă.
2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuințată la țară pentru stârpirea ploșnițelor (
Lepidium ruderale). [
Pl. și:
păducherniți] –
Păduche +
suf. -erniță.