păducherniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDUCHÉRNIȚĂ, păduchernițe, s. f. 1. (
Depr.) Locuință în care mișună păduchii (
1);
p. ext. locuință murdară, sărăcăcioasă.
2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, întrebuințată la țară pentru stârpirea ploșnițelor (
Lepidium ruderale). [
Pl. și:
păducherniți] –
Păduche +
suf. -erniță.păducherniță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)păducherniță, păduchernițe s. f. (înv.) mahala, cartier mărginaș locuit de oameni săraci.
păducherniță (Dicționaru limbii românești, 1939)păduchérniță f., pl.
e (d.
păduche).
Iron. Casă plină de păduchĭ:
cămăruța din păduchernița de oțel. VR. 1929, 9-10, 331). O plantă erbacee puturoasă cruciferă care crește pin [!] ruine și locurĭ sterpe și despre care poporu crede că stîrpește păduchiĭ
(lepidium ruderále). Altă plantă erbacee tîrîtoare zigofilee numită și
păduchele caluluĭ și
colțu babeĭ (tribulus terréstris).păducherniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)păduchérniță s. f.,
g.-d. art. păduchérniței; pl. păduchérnițepăducherniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)păducherniță f. plantă ce crește prin locuri sterpe
(Lepidium ruderale).păducherniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PĂDUCHÉRNIȚĂ, păduchernițe, s. f. 1. Locuință în care mișună păduchii
(1); p. ext. locuință murdară, sărăcăcioasă.
2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu miros urât, cu flori fără petale, folosită la țară pentru stârpirea ploșnițelor
(Lepidium ruderale). [
Pl. și:
păduchérniță] —
Păduche +
suf. -erniță.