păducel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PĂDUCÉL, păducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (
Crataegus monogyna).
2. Insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere (
Leptus autumnalis).
3. (
Pop.) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor. – Din
lat. *peducellus.